Relațiile profesionale oscilează între două extreme

In companiile din România, relațiile profesionale oscilează între două extreme: pe de o parte, există echipe unite, care colaborează eficient și cultivă un climat de respect și susținere reciprocă; pe de altă parte, persistă modele de lucru dominate de favoritisme, bârfe și conflicte subtile, ce afectează performanța și moralul angajaților.

Deși multe organizații promovează public valori precum „munca în echipă” și „profesionalismul”, realitatea internă este adesea diferită. În unele firme, angajații competenți sunt marginalizați în favoarea celor care știu să joace „jocurile de culise”, iar leadershipul este dictat mai degrabă de simpatii personale decât de meritocrație.

Un alt fenomen prezent este cultura „familială” din unele companii, care, deși poate crea un mediu de lucru plăcut, devine problematică atunci când se confundă viața profesională cu cea personală. Favoritismele, grupurile exclusiviste și lipsa de transparență în luarea deciziilor pot duce la excluderea celor care nu se aliniază cu „gașca dominantă” dintr-un departament.

Pe de altă parte, există și exemple pozitive: companii care au reușit să creeze culturi organizaționale sănătoase, bazate pe feedback onest, recunoașterea meritelor și promovarea unei comunicări deschise. Astfel de medii nu doar că îmbunătățesc productivitatea, dar contribuie și la retenția talentelor.

Pentru ca relațiile profesionale să evolueze în direcția corectă, e nevoie de schimbări la nivel de management, de politici clare anti-toxicitate și de promovarea unui leadership bazat pe competență, nu pe loialități personale. Într-o lume ideală, colegii de muncă ar trebui să fie mai mult decât simple prezențe într-un birou – ar trebui să fie parteneri reali în atingerea obiectivelor comune.

Cristian Radu