Legea Bolojan nr.141/2025 pune în pericol siguranța copiilor: personalul nedidactic și auxiliar

 

Legea Bolojan nr.141/2025 pune în pericol siguranța copiilor: personalul nedidactic și auxiliar, redus sub limita responsabilității

    Atrag atenția asupra unei situații cu consecințe directe asupra siguranței celor mai mici copii din educația timpurie: subdimensioarea personalului nedidactic și auxiliar din creșe, agravată de efectele Legii nr. 141/2025, asupra Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023.

 

O problemă structurală, agravată de măsurile de austeritate

 

Încă din 2022, prin HG nr. 566/2022 privind Metodologia de organizare și funcționare a creșelor, legiuitorul a renunțat la un normativ clar care să stabilească raportul între numărul de angajați și numărul de copii la grupa de antepreșcolari și/sau preșcolari - spre deosebire de reglementarea anterioară (HG 1252/2012), care prevedea un raport minimal angajat/copil. Această lacună a fost semnalată încă de la adoptare de sindicate și de părinți, însă a fost lăsată nerezolvată.
Peste această vulnerabilitate s-au suprapus, din vara anului 2025, măsurile fiscal-bugetare impuse prin Legea Bolojan nr. 141/2025, care au dus la înghețarea ocupării posturilor pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic din unitățile de învățământ, inclusiv din creșe.

 

Servicii integrate care nu pot fi asigurate cu personal fragmentat

 

Legislația definește creșa ca unitate care oferă copiilor antepreșcolari servicii integrate de educație, îngrijire și supraveghere. Această integrare presupune, obligatoriu, prezența simultană și complementară a mai multor categorii de personal: cadrul didactic, personal medical (medic/asistentă medicală), administrator financiar, administrator patrimoniu, bucătar (la program prelungit – ajutor de bucătar), îngrijitoare și/sau infirmiere - fiecare acoperind o nevoie pe care nicio altă categorie nu o poate suplini.
În condițiile blocării concursurilor de ocupare a posturilor vacante din instituțiile publice (art. XXII, Legea nr.141/2025) și reducerii posturilor în general, un director de creșă ajunge însă să fie pus în imposibilitatea de a opta rațional între aceste categorii: nu poate alege între a avea asistentă medicală sau îngrijitoare suficiente, între personal de bucătărie sau personal administrativ, pentru că fiecare dintre aceste funcții acoperă o componentă legal obligatorie și, mai important, o nevoie reală și imediată a copilului. Serviciul integrat nu poate fi asigurat „pe bucăți” - o creșă nu poate funcționa în siguranță cu bucătărie completă și îngrijitoare insuficiente, după cum nu poate funcționa nici invers. Această alegere imposibilă nu ar trebui să cadă niciodată în sarcina unui director de unitate școlară, ci este responsabilitatea statului de a asigura resursa umană necesară pentru toate componentele serviciilor de educație.

 

Un decalaj orar care nu a fost niciodată rezolvat

 

La această presiune structurală se adaugă o problemă rareori discutată public: un copil înscris la programul prelungit petrece la creșă până la 10 ore pe zi, în timp ce programul normal de lucru al unei îngrijitoare este de 8 ore. Metodologia actuală prevede normarea pe ture doar pentru personalul didactic de predare, în cazul programului prelungit - nu și, în mod clar și obligatoriu, pentru personalul nedidactic și auxiliar.
În practică, această diferență de 2 ore pe zi trebuie acoperită fie prin ore suplimentare neplătite corespunzător, fie prin schimbarea persoanei care se ocupă de copil la mijlocul zilei, fie, cel mai adesea, prin pur și simplu a lăsa un interval fără personalul nedidactic complet prezent. Niciuna dintre aceste soluții nu este acceptabilă pentru copii de vârstă antepreșcolară, la care continuitatea îngrijirii și atașamentul față de adultul familiar sunt esențiale atât pentru siguranță, cât și pentru dezvoltarea emoțională. Întrebarea este simplă și nu a primit niciodată un răspuns instituțional clar: cine are grijă de copil în acele două ore în care programul lui depășește programul de lucru al îngrijitoarei?

 

Efectivele mărite la grupă — un argument suplimentar

 

Tot prin Legea nr. 141/2025 (art. 23 din Legea nr. 198/2023, astfel cum a fost modificat) a fost majorat și numărul de copii admis într-o grupă de educație timpurie antepreșcolară: grupa mică a crescut de la un interval de 5-9 copii (medie 7) la 7-11 copii (medie 9), iar grupele mijlocie (10-17) și mare (10-22) au urmat aceeași tendință de creștere cu câte 2 copii în medie. Prin excepție, art.23 alin.(6), prevede că efectivele la grupă se pot majora cu cel mult 4 copii peste maximul menționat la art.23 alin. (1) lit.”a”!
Această majorare nu este un argument separat, ci unul care se adaugă și amplifică gravitatea celor semnalate: dacă efectivele la grupă cresc, iar personalul nedidactic și auxiliar rămâne blocat sau redus, raportul real între numărul adulților raportat la numărul copiilor se deteriorează din două direcții simultan — mai puțini îngrijitori/infirmiere, pentru mai mulți copii. Majorarea efectivelor la grupă face cu atât mai necesară, asigurarea unui număr corespunzător de îngrijitoare și/sau infirmiere, pentru a acoperi nevoile de supraveghere, igienă și îngrijire individuală pentru un număr mai mare de copii antepreșcolari.

 

Investiții europene care riscă să nu fie eficiente fără personalul aferent

 

Un aspect suplimentar privește chiar creșele nou construite prin fonduri europene. Guvernul demis a aprobat prin memorandumul din 21 mai 2026, scoaterea la concurs a 859 de posturi necesare operaționalizării celor 34 de creșe noi (621 posturi finanțate prin Programul „Sfânta Ana”/PNRR, 238 pentru cele din Programul național de construcții de interes public sau social).
Memorandumul precizează însă, explicit, că aceste angajări se realizează „cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, fără suplimentarea fondurilor aprobate pentru asigurarea drepturilor salariale ale personalului încadrat” — condiție impusă chiar prin art. XXII alin. (10)-(12) din Legea nr. 141/2025. Cu alte cuvinte, chiar și posturile aferente unor investiții finanțate din fonduri europene, menite tocmai să crească rata de participare a copiilor în educația timpurie, rămân subordonate acelorași plafoane bugetare de austeritate care afectează restul rețelei de creșe.
Riscul ca aceste investiții necesare și bine-venite să nu poată fi puse pe deplin în valoare este foarte mare: o creșă nouă, construită și echipată, dar operaționalizată cu personal insuficient sau incomplet distribuit pe categorii (didactic, medical, îngrijire, bucătărie), nu își poate îndeplini misiunea de servicii integrate de educație, îngrijire și supraveghere. Investiția în infrastructură nu este suficientă atât timp cât finanțarea posturilor rămâne captivă acelorași constrângeri care au generat criza de personal semnalată deja în instituțiile de învățământ existente.

 

Riscul aplicării neunitare, în lipsa unor norme elaborate de Minister

 

Atât timp cât Ministerul Educației și Cercetării nu elaborează norme metodologice clare și obligatorii pentru încadrarea personalului nedidactic și auxiliar din unitățile școlare, în special din creșe și grădinițe, conform reorganizării rețelei școlare, cu stabilirea raportului angajat/copil, modul de normare pe ture și modul de acoperire a programului prelungit - fiecare unitate de învățământ este lăsată să găsească, de la caz la caz, propriile soluții organizatorice.
Riscul unei asemenea absențe normative este aplicarea neunitară la nivel național: copii de aceeași vârstă, cu aceleași nevoi, ajung să beneficieze de un grad de siguranță diferit în funcție de județul, de primăria sau, uneori, chiar de conducerea unității de învățământ de care aparțin. Aceasta transformă siguranța unui copil antepreșcolar dintr-un drept garantat prin lege într-o variabilă dependentă de resursele locale și de interpretarea discreționară a fiecărei unități - o situație incompatibilă cu principiul egalității de șanse pe care întregul sistem de educație timpurie ar trebui să îl garanteze.

 

Astfel, solicit în regim de urgență:

 

1.    Introducerea, prin completarea HG nr. 566/2022, a unui normativ obligatoriu de personal raportat la numărul de copii pe grupă, care să acopere distinct fiecare categorie de personal - didactic, medical, îngrijire, bucătărie - fără a permite compensarea unei categorii pe seama alteia;
2.    Deblocarea de urgență a unui număr de posturi de personal nedidactic și auxiliar strict necesar unităților școlare (posturi care nu sunt incluse în categoria posturilor unice), care să fie exceptate explicit de la măsurile de restricționare a angajărilor;
3.    Reglementarea explicită a normării pe ture pentru personalul nedidactic și auxiliar (îngrijitor creșă, pedagog școlar, supraveghetor de noapte), astfel încât acoperirea integrală a programului să nu depindă de bunăvoința sau de suprasolicitarea angajaților;
4.    Elaborarea, de către Ministerul Educației și Cercetării, a unor norme metodologice unitare, aplicabile tuturor unităților de învățământ, astfel încât siguranța copiilor să nu depindă de interpretări sau soluții organizatorice diferite de la o unitate la alta;
5.    Consultarea reală a sindicatelor din domeniu și a reprezentanților părinților înainte de orice nouă măsură care afectează organizarea și funcționarea unităților școlare.

 

Educația timpurie de calitate nu poate fi construită pe reduceri de personal care pun în pericol siguranța fizică a copiilor. Guvernul are obligația de a corecta aceste efecte înainte ca ele să producă tragedii.

prof. Ariana Oana BUCUR